CASA-MUZEU DIN STRAJA BUCOVINEI A FOST INAUGURATĂ CU OCAZIA ADUNĂRII FIILOR COMUNEI

 

 

Casa-muzeu din comuna Straja, judetul Suceava, a fost inaugurata oficial duminica, 25 octombrie 2009, in cadrul manifestarilor prilejuite de sarbatoarea intalnirii fiilor comunei, eveniment organizat de primaria din localitate. Casa a fost realizata de consilierul local Dorin Patraucean, fiind o replica a casei datind din 1760, si care in 1960 a fost adusa la Muzeul Satului din Bucuresti de etnologul Focsa. De altfel, replica realizata de Dorin Patraucean se afla foarte aproape de amplasamentul originalului ridicat in 1960.

Casa reflecta stilul caracteristic locuintelor vechilor razesi din aceasta zona, fiind construita prin tehnici exclusiv traditionale, specifice mesterilor locului. Ea adaposteste o impresionanta colectie de vechi obiecte, incepand de la cele de uz casnic, continuind cu port traditional, si pana la icoane, documente vechi, arme de vanatoare sau de aparare, multe din ele avind o vechime de peste un secol. Inedit este si faptul ca Dorin Patraucean a realizat aceasta bijuterie etnografica, printr-o munca uriasa, exclusiv prin eforturi proprii, nebeneficiind de nici o sponsorizare sau finantare publica sau privata.

In eforturile sale de ridicare a constructiei propriu zise, a fost ajutat de mesterul dulgher Ilie Popescu, precum si de inimosii Petrea Patraucean si Dan Juravle. Colectia de obiecte de mare valoare patrimoniala, provine, in cea mai mare parte din obiectele mostenite de la bunicii si strabunicii lui Patraucean, la care se adauga un numar mare de obiecte puse la dispozitie de cativa localnici iubitori de cultura traditionala.

Cu ocazia inaugurarii casei muzeu din Cutul de Sus (asa se numeste din batrani partea de sat in care se afla amplasat muzeul), la care au fost prezenti un mare numar de localnici, dar si personalitati ale zonei Radautilor, au participat prof. dr. Vasila Pasaila, originar din Straja, care ulterior a lansat la caminul cultural monografia “Straja – vatra de istorie bucovineana din Valea Sucevei”, prof. Vasile Barbuta de la liceul din Radauti si altii.

Dorin Patraucean, in varsta de 38 de ani, este descendentul unei vechi familii de strajeni. El este consilier la Primaria Straja incepand din anul 2000, din partea Partidului “Pentru Patrie”, facand parte din comisia locala pentru cultura si sport. Manifesta preocupari pentru identificarea, recuperarea, restaurarea si conservarea obiectelor cu caracter istoric, traditional, etnografic, reaizand prin munca si tenacitate o impresionanta colectie, pusa acum in valoare in cadrul unei adevarate bijuterii de arhitectura traditionala romaneasca. In familia lui Dorin Patraucean se poate spune ca exista o adevarata traditie in ceea ce priveste administratia publica locala. Bunicul sau, Miron Patraucean, a fost primar al comunei Straja in perioada 1940-1941, el fiind ulterior persecutat de regimurile totalitare antonescian si comunist, fiind detinut politic.

www.straja2009.blogspot.com

Pledoarie pentru un crez

Ce îţi trece prin minte azi la auzul cuvântului legionar? Probabil că mulţi vor răspunde: fascişti; au omorât evrei; criminali cu arma-n mână. Deşi sunt obişnuit să aud astfel de păreri, de fiecare dată chipul îmi este umbrit de tristeţe. Avem parte de o istorie plină de minciuni, de adevăruri recunoscute de alţii – străini de această naţie -, dar negate de noi. Ne calomniem cei mai viteji copii ai ţării, îi calomniem pe cei care au stat drepţi în faţa greutăţilor pentru credinţa lor. Nu le admirăm curajul nebun de a ţine piept haosului roşu, nu reuşim nici măcar să le aducem cuvenita pomenire de după moarte. Cine sunt aceşti eroi care au murit în temniţele hidrei comuniste? Aceşti “fascişti”, “criminali” şi “bestii”. Bestii care au luptat până la ultima suflare pentru Cruce, pentru Patrie şi pentru semeni.
Mulţi au murit cu numele uitat, alţii sunt pomeniţi şi astăzi. Un exemplu elocvent de personalitate care şi-a servit cu credinţă crezul este Corneliu Codreanu. Numele acesta nu poate fi disociat de Legiune pentru că cele două s-au contopit. Dacă nu ai auzit de Corneliu Codreanu, sigur ai auzit de Legiunea Arhanghelului Mihail sau de Garda de Fier. Dacă ai auzit de Codreanu, răsunetul numelui său te duce cu gândul la Legiune.
Alte nume, maturate de aripa necruţătoare a timpului, nu mai au nicio relevanţă pentru nimeni. De ce? Poate pentru că au servit un crez neînsemnat? Deşi se doreşte să credem că măreţia crezului Căpitanului constă în teroare, nimic nu e mai fals: crezul său e pur, e creştin până la cea mai adâncă fărâmă. Crezul Capitanului e o Românie creştină, corectă, curajoasă şi nemişcată în faţa duşmanului. O Românie nouă cu oameni “noi”.
În ce constă aceast om nou? Într-un om care îmbrăţişează credinţa corect. Nu din cauza fricii de a fi pedepsit, ci pentru că e convins că aşa e bine. Asta e la origine românul legionar – românul care îşi ajută aproapele fără a aştepta nimic în schimb; omul care îşi iubeşte patria care l-a crescut; omul care răspunde cum se cuvine celor care îl înjosesc, nu prin violenţă, ci prin demnitatea de a nu cădea în trivialitate. Asta e imaginea omului nou, profund bun, dorit de legionari.
De ce s-a ajuns atunci la a condamna Legiunea? Îi este cuiva teamă de acest român? Un român care nu se mai supune orbeşte, un român care e conştient de el însuşi şi de divinitatea care îl guvernează. Răspunsul îmi pare mai mult decât evident şi este un da categoric şi răspicat. Teamă nu le este oamenilor simpli care au îmbrăţişat şi îmbrăţişează manifestarile de credinţă ale tinerilor legionari; teamă le e celor care se ştiu luaţi în colimator de legionari. Întâmplător sau nu, aceştia din urmă scriu istoria după bunul lor plac, dar cu sângele oamenilor simpli.
Legionari atacaţi pentru că sunt corecţi – ăsta e adevărul. Atacaţi din cauza fricii; o frică ce îi cuprinde pe marii “conducători”, foşti sau actuali, la auzul noţiunii de doctrină legionară. Cenzură, violenţe, calomnie – astea sunt armele folosite împotriva legionarilor. Iar ei ce au adus în opoziţie? Curajul tinereţii şi, mai presus de toate, credinţa în ţelul lor. Credinţa nezdruncinată că, deasupra tuturor greutăţilor şi nedreptăţilor, Legiunea va ieşi triumfătoare.
Îi salutăm cu căldură pe cei care şi-au jertfit viaţa pentru ideile lor. Datorită lor, putem spune astăzi cu mândrie că noi credem în idealurile legionare. Le mulţumim martirilor din închisori, luptătorilor din munţi, nicadorilor, decemvirilor, răzbunătorilor şi tuturor legionarilor, pentru că pe temelia sângelui lor se va ridica mai mândră Legiunea. Toate zbaterile împotriva ideilor legionare sunt inutile: până la urmă, dreptatea şi binele vor triumfa. Până atunci, stăm drepţi şi îndurăm cu resemnare orice chin. Aşa cum au făcut-o alţii înaintea noastră, o putem face şi noi.