Omagiu poetului!

Un nume ce trebuie cunoscut de toti cei care au simpatii legionare, este numele poetului “in catuse”, omul care a suferit la Aiud, si a crezut pana in cea din urma clipa in biruinta visului legionar. Este omul care a lansat sintagma “O Romanie ca soarele sfant de pe cer”, expresie folosita de multi inculti din zilele noastre pentru a-si etala vastele cunostinte (da, prin inculti fac referire la liderul PNG, Gheorghe Fekali)

Numele care trebuie sa aibe o rezonanta aparte pentru oamenii de dreapta este Radu Gyr

Puteti citi un articol frumos despre Radu Gyr aici.

Voi reda mai jos cateva din poeziile care imi sunt dragi mie, sper sa va placa:

MORMÂNTUL CÃPITANULUI

De-aici’nainte, vremea se masoarã
cu trudnicile tale oseminte,
si veacul care curge peste tarã
începe din cenusa ta fierbinte.

Mergi printre noi cu sfânta-ti moarte vie,
ne tãmâiezi cu marea ta tãcere…
Mormântul tãu e numai înviere,
prin tine luminãm de vesnicie.

Prin tine bem, setosi, din Mântuire,
prin tine doar, ne-am curãtit de zgurã…
Izvor ne esti si cinã si zidire
si patrafir si cuminecãturã…

Esti azima pe care’n plâns o cere
inima noastrã pururea flãmândã.
Esti drumul nostru cãtre zãri de miere,
esti perna pentru tâmpla fumegândã…

Esti ruga Tãrii pentru biruintã,
mistria noastrã’n aur ferecatã,
dalta de foc înfiptã în credintã…
Mormântul tãu e viata noastrã toatã.

Venim lângã tãrâna ta iubitã,
si umbra ta, prin smirnã si balade,
ne-atinge cu plutirea ei sfintitã
si se preschimbã’n torte si în spade.

Cu duhul tãu -mireasmã de grãdinã-
ne miruim, sub zâmbet de icoane.
Culegem din mormântul tãu luminã
si ne spãlãm obrajii de prigoane.

Luãm un pumn de lut din groapa sfântã
si-l punem pe vechi rãni de închisoare;
si rãnile din noi tresar si cântã,
se fac medalii si zâmbesc în soare…

Dar de-or veni, cândva, cu pasi usarnici,
la groapa ta, miseii si viclenii,
si se vor bate’n piept cu pumni fãtarnici,
slãvind lumina sfintelor vedenii,

Mormântul tãu, gemând, sã se ridice
si duhul tãu, tâsnind din vesnicie,
într’un nãpraznic fulger sã despice
pângãritoarea lor nimicnicie!

O F R A N D A

Din ranile si’nfrangerile noastre
intindem punte noilor destine
o punte de margean peste dezastre,
s’o urce pasii lumii care vine.

Cu orisicare rana care doare,
din orice razvratire mai adanca,
am pus o za pe piepturi viitoare
si-o spada grea in maini ce nu sunt inca.

Iar dacã-am plans, din lacrima maiastra
va creste-o mangaiere de matase
pe care maine unii au s’o lase
la alte frunti ce cresc din fruntea noastra.

Iar daca’n noaptea smarcului si-a roatei
inchidem lanturi, inima si rana,
din daruirea noastra subterana
va creste paine pentru foamea gloatei.

Imnul Tineretii Legionare

Sfânta tinerete legionara,
Cu piept calit de fier si sufletul de crin,
Iures neînfricat de primavara,
Cu fruntea ca un iezar carpatin.
Cu bratele suim în soare
Catapetesme pentru veac.
Le zidim din stânci, din foc, din mare,
Si dârz le tencuim cu sânge dac.

Refren: Garda, Capitanul,
Ne preschimba’n soimi de fier,
Tara, Capitanul,
Si Arhanghelul din cer.

Moartea, numai moartea Legionara,
Ne este cea mai scumpa nunta dintre nunti,
Pentru sfânta cruce, pentru tara,
Înfrângem codri si supunem munti.
Nu–i temnita sa ne’nspaimânte,
Nici chin, nici viforul dusman,
De cadem cu toti izbiat în frunte,
Ni draga moartea pentru Capitan.

Refren

Sfânta tinerete legionara,
Zidim biserici, stam viteji în închisori,
În prigoana orisicât de–amara
Cântam si ne gândim la Nicadori.
Purtam în crivat si în soare,
Lumini pentru biruitori,
Pentru cei viteji zidim altare,
Si–avem doar gloante pentru tradatori.

Refren

Imnul Mota-Marin

Sunt ruguri si flacari, e Spania’n scrum…
Gloantele cad în altar.
În negrele santuri cu sânge si fum
Ploua cu schije si jar.

Dar sub obuze,
Gloante si spuze,
Par legionarii niste munti…
Ranita’n zare
Crucea le–apare
Si ceru–i mângâie pe frunti.

Noaptea’n transeu legionarii
În ploaie îsi fac rugaciunea…
Visul lor trece fruntarii
Si’n gând li se aprinde Legiunea,
Si vad Capitanul si tara
Cu sfântu–i destin legionar.

Obuzele tuna, împroasca otel…
Tancuri pornesc ca din iad.
Si Moaa e’n frunte, Marin lânga el,
Rosii granatele cad…

Printre retele,
Mine, srapnele,
Schijele ploua fier de sus…
Loviti în frunte,
Cu brate frânte,
Cad legionarii lui Isus.

Mota, în sant, plin de sânge,
Sopteste, murind, rugaciunea:
“Moartea la pieptu–i ne strânge
Sa creasca mai mândra Legiunea;
Sa faci Capitane o Tara
Ca soarele sfânt de pe Cer”.

Dar jertfele sfinte ard pururi în noi;
Jertfele ne–au mântuit.
Si cresc din morminte Martirii–Eroi,
Neamul se’nalta sfintit.

Legiunea’ntreaga
Jurând se leaga
Ca sa urmeze jertfa lor.
Din legaminte
Si jertfe sfinte
Va creste–un neam biruitor.

Scumpii eroi ne vegheaza
Si duc spre lumina Legiunea.
Toti vrem o moarte viteaza,
Ca Ei ne soptim rugaciunea:
“Sa faci Capitane o Tara
Ca soarele sfânt de pe Cer”.

Azi, sfintele oase le–am pus temelii
Vesnice, Neamului Dac,
Si ele înfrunta de–acum vesnicii,
Stânci tencuite cu veac.

Dar de–or sa vie
Vremuri de urgie
Pentru destinul legionar
Din oseminte
Si jertfe sfinte
Cei doi eroi vor creste iar.

Mota, Arhanghel si munte
Marin ca o flacara mare,
Cu Capitanul în frunte
Ne–or duce în viscol de soare;
“Sa faci Capitane o Tara
Ca soarele sfânt de pe Cer”.

Si poezia sa cea mai aproape de inima mea….

ÎNDEMN LA LUPTA

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.

Atunci când inima ta cânta,
ce-nseamna-n lupta-un brat înfrânt,
ce-ti pasa-n colb de-o spada frânta,
când te ridici c-un steag mai sfânt ?

Înfrânt nu esti atunci când sângeri
si nici când ochii-n lacrimi ti-s,
cele mai crâncene înfrângeri
sunt renuntarile la vis.

Numai bine.

TLC!